Pierderea memoriei legate de varsta, uneori descrisa ca „imbatranire normala”), este diferita calitativ de pierderea de memorie asociata cu tipuri de dementa, cum ar fi boala Alzheimer, si se crede ca are un mecanism diferit in creierul uman.
Deficit cognitiv minor
Insuficienta cognitiva usoara (MCI) este o afectiune in care oamenii se confrunta cu probleme de memorie mai des decat persoanele obisnuite, in varsta. Cu toate acestea, aceste simptome nu le impiedica sa desfasoare activitati normale si simptomele nu sunt la fel de severe ca cele ale bolii Alzheimer (AD). Simptomele includ uitarea unor evenimente sau intalniri si dificultati in gasirea cuvintelor.
Conform cercetarilor recente, MCI este vazut ca starea de tranzitie intre modificarile cognitive ale imbatranirii normale si boala Alzheimer.
Mai multe studii au indicat faptul ca persoanele cu MCI prezinta un risc crescut de a dezvolta AD, variind de la unu la suta la douazeci si cinci la suta pe an; intr-un studiu, douazeci si patru la suta dintre pacientii cu MCI au evoluat la AD in doi ani si cu douazeci la suta mai multi in trei ani, in timp ce un alt studiu a indicat ca progresia subiectilor cu MCI a fost de cincizeci si cinci la suta in patru ani si jumatate. Cu toate acestea, unii pacienti cu MCI nu progreseaza niciodata la AD.
Studiile au indicat, de asemenea, modele care se gasesc atat in MCI, cat si in AD. La fel ca pacientii cu boala Alzheimer, cei care sufera de tulburari cognitive usoare au dificultati in definirea cu precizie a cuvintelor si utilizarea lor in mod adecvat in propozitii, atunci cand li se cere. In timp ce pacientii cu MCI au avut o performanta mai scazuta in aceasta sarcina decat grupul de control, pacientii cu AD au avut un rezultat general mai slab.
Abilitatile pacientilor cu MCI s-au remarcat, totusi, datorita capacitatii de a oferi exemple pentru a compensa dificultatile lor. Pacientii cu AD nu au reusit sa utilizeze nicio strategie compensatorie si, prin urmare, au prezentat diferente in utilizarea memoriei episodice si a functionarii executive.
Imbatranire normala
Imbatranirea normala este asociata cu o scadere a diverselor abilitati de memorie in multe sarcini cognitive; fenomenul este cunoscut sub numele de afectarea memoriei legate de varsta (AMI) sau afectarea memoriei asociate varstei (AAMI). Capacitatea de a codifica noi amintiri de evenimente sau fapte arata declin atat in studii transversale, cat si in studii longitudinale.
Studiile care compara efectele imbatranirii asupra memoriei episodice, a memoriei semantice, a memoriei pe termen scurt si a amorsarii, constata ca memoria episodica este afectata in special in timpul imbatranirii normale; unele tipuri de memorie pe termen scurt sunt, de asemenea, afectate. Deficitul poate fi legat de deficiente observate in capacitatea de a reimprospata informatiile procesate recent.
Informatiile sursa sunt un tip de memorie episodica care sufera o data cu batranetea; acest tip de cunostinte include unde si cand o anumita persoana a invatat informatiile. Cunoasterea sursei si contextului informatiilor poate fi extrem de importanta in luarea deciziilor zilnice, deci acesta este un mod in care declinul memoriei poate afecta viata persoanelor in varsta.
Prin urmare, dependenta de stereotipuri este o modalitate de a-si folosi cunostintele despre surse, iar utilizarea cunostintelor metacognitive capata o importanta mai mare. Acest deficit poate fi legat de scaderea capacitatii de a conecta informatiile din memorie in timpul codificarii si de a recupera acele conexiuni ulterior.
De-a lungul multor ani de studiu a progresului imbatranirii si memoriei, a fost greu sa distingem o legatura exacta intre cele doua. Multe studii au testat teoriile psihologilor de-a lungul anilor si au gasit dovezi solide care sustin ca adultii mai in varsta isi amintesc mai greu informatiile contextuale, in timp ce informatiile mai familiare sau automate raman de obicei bine conservate pe tot parcursul procesului de imbatranire.
De asemenea, exista o crestere a informatiilor irelevante pe masura ce o persoana imbatraneste, ceea ce poate duce la situatii in care o persoana in varsta va crede informatii false.
Memoria episodica este sustinuta de retele care se intind pe lobii frontali, temporali si parietali. Se presupune ca interconectarile din acesti lobi permit anumite aspecte distincte ale memoriei; in timp ce efectele leziunilor substantei cenusii au fost studiate pe larg, se stie mai putin despre tractul de fibra de interconectare. In timpul imbatranirii, degradarea structurii substantei albe a aparut ca un factor general important, concentrand in continuare atentia asupra conexiunilor critice ale substantei albe.
Exercitiul [necesita clarificare] afecteaza multi oameni tineri si batrani. Pentru tineri, daca este introdus exercitiu, acesta poate forma un obicei constructiv care poate fi instilat pe tot parcursul maturitatii. Pentru persoanele in varsta, in special cele cu Alzheimer sau alte boli care afecteaza memoria, atunci cand creierul este introdus pentru a exercita hipocampul, partea creierului poate pastra dimensiunea si imbunatati memoria.
De asemenea, este posibil ca anii de educatie pe care i-a avut o persoana si cantitatea de atentie pe care a primit-o in copilarie sa fie o variabila importanta, in conexiunea dintre imbatranire si memorie.
In special, invatarea asociativa, care este un alt tip de memorie episodica, este vulnerabila la efectele imbatranirii si acest lucru a fost demonstrat in diferite paradigme de studiu. Acest lucru a fost explicat de Ipoteza deficitului asociativ (ADH), care afirma ca imbatranirea este asociata cu o deficienta in crearea si recuperarea legaturilor dintre unitatile individuale de informatii.
Aceasta poate include cunostinte despre context, evenimente sau elemente/obiecte. Capacitatea de a lega bucati de informatii impreuna cu contextul lor episodic intr-un intreg coerent, a fost redusa la populatia varstnica. Mai mult, performantele adultilor in varsta au implicat contiguitatea temporala intr-o masura mai mica decat persoanele mai tinere, indicand faptul ca asocierile privind contiguitatea devin mai slabe odata cu varsta.
S-au speculat mai multe motive pentru care adultii mai in varsta folosesc strategii de codificare si recuperare mai putin eficiente pe masura ce imbatranesc. Prima este viziunea „dezafectarii”, care afirma ca strategiile de memorie sunt utilizate mai putin de adultii in varsta pe masura ce se indeparteaza de sistemul educational.
In al doilea rand este ipoteza „capacitatii atentionale diminuate”, ceea ce inseamna ca persoanele in varsta se angajeaza mai putin in codificarea auto-initiata din cauza capacitatii atentionale reduse. Al treilea motiv este „autoeficacitatea memoriei”, care indica faptul ca persoanele in varsta nu au incredere in propriile performante ale memoriei, ducand la consecinte slabe. Se stie ca pacientii cu boala Alzheimer si pacientii cu dementa semantica prezinta ambele dificultati in sarcinile care implica denumirea imaginilor si fluenta categoriilor.
Acest lucru este legat de deteriorarea retelei lor semantice, care stocheaza cunostinte despre semnificatii si intelesuri.
Un fenomen, cunoscut sub numele de „Momente pentru seniori”, este un deficit de memorie care pare sa aiba o cauza biologica. Cand un adult mai in varsta este intrerupt in timp ce indeplineste o sarcina, este probabil ca sarcina initiala sa fie uitata.
Studiile au aratat ca, la un adult in varsta, creierul nu are capacitatea de a se angaja din nou dupa o intrerupere si continua sa se concentreze asupra intreruperii particulare, spre deosebire de o persoana cu un creier mai tanar. Aceasta incapacitate de a indeplini mai multe sarcini este normala odata cu imbatranirea si se asteapta sa devina mai evidenta odata cu cresterea generatiilor mai vechi care raman in campul muncii.
Cauze
Cauzele problemelor de memorie si ale imbatranirii sunt inca neclare, chiar si dupa testarea numeroaselor teorii. Trebuie sa existe inca o legatura distincta intre cele doua, deoarece este greu de determinat exact modul in care fiecare aspect al imbatranirii afecteaza memoria si procesul de imbatranire.
Cu toate acestea, se stie ca creierul se micsoreaza odata cu inaintarea in varsta, din cauza expansiunii ventriculilor. Din pacate, este greu de determinat o legatura solida intre creierul aflat in scadere si pierderea memoriei, pentru ca nu se cunoaste exact a zona creierului care s-a micsorat si mai ales, care este importanta acelei zone cu adevarat in procesul de imbatranire (Baddeley, Anderson si Eysenck, 2015).
Incercarea de a aminti informatii sau o situatie care s-a intamplat poate fi foarte dificila, deoarece diferite informatii ale unui eveniment sunt stocate in diferite zone. In timpul amintirii unui eveniment, diferitele informatii sunt reunite din nou si orice informatie lipsa este completata de creierul nostru, inconstient, ceea ce ne poate explica faptul ca primim si credem informatii false (Swaab, 2014).
Deficientele de memorie pot fi atat agravante, cat si frustrante, dar se datoreaza numarului covarsitor de informatii pe care creierul le primeste. Problemele din memorie pot fi, de asemenea, legate de mai multe cauze fizice si psihologice frecvente, cum ar fi: anxietatea, deshidratarea, depresia, infectiile, efectele secundare ale medicamentelor, nutritia deficitara, deficitul de vitamina B12, stresul psihologic, abuzul de substante, alcoolismul cronic, dezechilibrele tiroidiene si cheaguri de sange in creier.
Ingrijirea corpului si a mintii cu medicamente adecvate, controale periodice la medicul specialist, impreuna cu exercitii fizice si mentale zilnice, pot preveni unele dintre aceste probleme de memorie.
Unele probleme de memorie se datoreaza stresului, anxietatii sau depresiei. Un eveniment traumatic din viata, cum ar fi moartea unui sot, poate duce la schimbari in stilul de viata si poate face ca o persoana in varsta sa se simta nesigura, trista si singura. A face fata unor astfel de schimbari drastice de viata poate, prin urmare, lasa pe unii oameni confuzi sau uitati.
Desi in unele cazuri aceste sentimente se pot estompa, este important sa luati in serios aceste probleme emotionale. Prin sprijinirea emotionala a unei rude care se lupta cu astfel de probleme si cautarea ajutorului de la un medic sau un consilier, uitarea poate fi imbunatatita.
Pierderea memoriei poate proveni din diferite situatii de traume, inclusiv accidente, rani la cap si chiar din situatii de abuz din trecut. Uneori amintirile traumelor pot dura o viata si alteori pot fi uitate, intentionat sau nu, iar cauzele sunt foarte dezbatute pe tot parcursul psihologiei. Exista posibilitatea ca deteriorarea creierului sa ingreuneze pentru o persoana codificarea si procesarea informatiilor care ar trebui stocate in memoria pe termen lung (Nairne, 2000).
Prevenire si tratament
Au fost sugerate diverse actiuni pentru a preveni pierderea memoriei sau chiar pentru a imbunatati memoria.
Clinica Mayo a sugerat sapte pasi: ramaneti activ mental, socializati regulat, organizati-va, mancati o dieta sanatoasa, includeti activitate fizica in rutina zilnica si gestionati afectiunile cronice. Deoarece unele dintre cauzele pierderii memoriei includ medicamente, stres, depresie, boli de inima, abuz de alcool, probleme tiroidiene, deficienta de vitamina B12, lipsa de apa suficienta si lipsa de alimentatie, remedierea acestor probleme ar putea fi un mod simplu si eficient de a preveni problemele de memorie.
Unii spun ca exercitiul este cel mai bun mod de a preveni problemele de memorie, deoarece acest lucru ar creste fluxul de sange catre creier si poate ajuta la cresterea celulelor creierului.
Tratamentul va depinde de cauza pierderii memoriei, dar in ultimii ani au fost sugerate diferite medicamente pentru tratarea bolii Alzheimer. Exista patru medicamente aprobate in prezent de Food and Drug Administration (FDA) pentru tratamentul Alzheimer si toate actioneaza asupra sistemului colinergic: Donepezil, Galantamina, Rivastigmina si Tacrine. Desi aceste medicamente nu sunt leacul pentru Alzheimer, simptomele pot fi reduse pana la optsprezece luni pentru dementa usoara sau moderata. Aceste medicamente nu impiedica declinul final al bolii Alzheimer.
De asemenea, modalitatea este importanta in determinarea puterii memoriei. De exemplu, auditivul creeaza abilitati de memorie mai puternice decat vizualul. Acest lucru este demonstrat de ultimele experimente din domeniu.
Cercetarile au aratat ca antrenamentul auditiv, prin activitatea sau practica muzicala instrumentala, poate ajuta la pastrarea abilitatilor de memorie pe masura ce imbatranesti. Mai exact, in experimentul Hanna-Pladdy si McKay, s-a constatat ca, in functie de numarul de ani de pregatire muzicala, se poate ajunge la o performanta mai buna in memoria non-verbala si poate creste durata de viata a abilitatilor cognitive in momentul cand imbatranim.
