Într-o Românie deja aflată într-un vârtej de incertitudini economice și politice, Călin Georgescu reușește să fie un personaj remarcabil. Nu prin soluții clare, nici prin viziuni de redresare, ci printr-o serie de declarații care oscilează între absurd și periculos. Mai recent, teoria sa conform căreia COVID-ul este „un episod care nu a existat” ne invită într-o realitate alternativă unde virusurile nu sunt reale, iar știința, cu tot cu microscopul ei, este retrogradată în fața unor dogme divine reinterpretate.
Un virus nevăzut, dar omniprezent în discursul lui Călin Georgescu
„Căzutul în genunchi înseamnă că toată lumea a acceptat că există COVID, nu există nimica, n-a fost văzut nici un virus, nu există, nu l-a văzut nimeni niciodată.” O frază care ar putea concura cu cele mai savuroase replici ale teatrelor de absurd. Pentru Călin Georgescu, ideea unui virus invizibil este dovada supremă a unei conspirații mondiale. De ce ar avea nevoie oamenii de medicină, când „singura știință care există în această lume este Iisus Hristos”?
Ironia acestei declarații devine cu atât mai savuroasă cu cât Călin Georgescu aspiră la poziția supremă în stat. Ce ar însemna o Românie condusă de un lider care neagă evidențele științifice, dar își construiește retorica pe suveranism și viziuni religioase reinterpretate? O țară în care măștile ar fi probabil declarate simboluri ale „supunerii globale”, iar vaccinurile interzise pe motiv că „imunitatea este perfectă, așa cum a creat-o Dumnezeu”.
Guvernarea viitorului: între extreme și stagnare
Planul de guvernare al lui Călin Georgescu, atât cât se poate distinge din amalgamul de declarații și promisiuni vagi, aduce mai degrabă un suflu al extremismului decât o soluție viabilă. Economia României ar deveni o entitate autarhică, izolată de „dictatele” globaliste, iar alianțele externe ar fi reduse la minimum, în numele suveranității absolute. Este o viziune care stârnește zâmbete amare în contextul unei economii deja fragilizate și dependentă de sprijin extern.
În lumea lui Georgescu, „știința globalistă” ar fi probabil înlocuită de directive divine, iar strategiile economice, de inspirație mistică, ar transforma România într-o oază de neîncredere și sărăcie. „Toate aceste demersuri au fost făcute din impunere politică”, ne spune el, într-o tentativă de a discredita nu doar medicina modernă, ci însăși ideea de guvernare rațională.
De la cuvinte la fapte: riscurile unei alternative nefericite
România se află deja într-un moment delicat, prinsă între instabilitate politică și tensiuni economice. Ultimul lucru de care ar avea nevoie ar fi un lider care să adâncească aceste crize prin promovarea unei realități alternative, alimentată de dezinformare și populism religios. Între ironia declarațiilor sale și potențialul pericol al implementării lor, Călin Georgescu nu este doar un personaj excentric al scenei politice. Este simbolul unei extreme care amenință să devină mainstream.
În final, poate că singurul lucru pe care îl putem învăța din această poveste este cum o pandemie pe care „nimeni nu a văzut-o” a reușit totuși să scoată la suprafață nu doar virusuri biologice, ci și unele ideologice. Iar acestea din urmă sunt mult mai greu de tratat.
