A fost un secret bine pastrat in randul istoricilor de la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea, ca practica magiei era raspandita in Lumea Mediterana antica. Istoricii au dorit sa mentina activitatea discreta, deoarece nu sustinea viziunea lor idealizata despre greci si romani. Astazi, insa, magia este un domeniu legitim al cercetarii stiintifice, oferind informatii despre sistemele de credinte antice, precum si despre practicile culturale si sociale.
In timp ce magia a fost descurajata si uneori chiar pedepsita in antichitate, continua sa fie folosita. Autoritatile au condamnat-o public, dar au avut tendinta de a ignora puterea sa puternica.
Vrajile erotice erau o forma populara de magie. Practicantii de magie profesionisti percepeau taxe pentru scrierea farmecelor erotice, realizarea de papusi fermecate (uneori numite poppets) si chiar directionarea blestemelor impotriva rivalilor indragostiti.
Magia este atestata pe scara larga in dovezile arheologice, in cartile de vraji si in literatura din Grecia si Roma, precum si din Egipt si Orientul Mijlociu. Papirusurile magice grecesti, de exemplu, din Egiptul greco-roman, sunt o mare colectie de papirusuri care contine vraji pentru mai multe scopuri. Colectia a fost compilata din surse datand din secolul al II-lea i.Hr. pana in secolul al V-lea d.Hr., si include numeroase vraji de atractie.
Unele vraji implicau realizarea de papusi, care erau destinate sa reprezinte obiectul dorintei (de obicei, o femeie care fie nu era constienta, fie 
era rezistenta la un aspirant admirator). Instructiunile specificau modul in care ar trebui sa fie facuta o papusa erotica, ce cuvinte ar trebui spuse peste ea si unde ar trebui sa fie pastrata.
Un astfel de obiect este o forma de magie simpatica; un tip de descantec care functioneaza dupa principiul „asemanarile afecteaza”. Atunci cand facea magie simpatica cu o papusa, practicantul credea ca orice actiune asupra ei – fie ea fizica sau psihica – va fi transferata la persoana pe care o reprezinta.
Cea mai pastrata si mai cunoscuta papusa magica din antichitate, asa-numita „papusa a Luvrului” (secolul al IV-lea d.Hr.), descrie o femeie goala in pozitie ingenuncheata, legata si strapunsa cu 13 ace. Confectionata din lut nepatat, papusa a fost gasita intr-o vaza de teracota din Egipt. Vraja care o insoteste, inscrisa pe o tablita de plumb, inregistreaza numele femeii ca Ptolemais iar barbatul care a facut vraja sau a comandat unui magician sa o faca se numea Sarapammon.
Limbaj violent si brutal
Vrajile care insoteau astfel de papusi si, intr-adevar, vrajile din antichitate pe tot felul de subiecte, nu erau blande din punct de vedere al limbajului si imaginilor folosite. Vrajile antice erau adesea violente, brutale si fara niciun sentiment de prudenta sau remuscare. In vraja care insoteste papusa Luvrului (Louvre Doll), limbajul este atat inspaimantator, cat si respingator intr-un context modern. De exemplu, o parte a vrajii indreptate catre Ptolemais spune:
„Nu-i permite sa manance, sa bea, sa reziste, sa indrazneasca sau sa adoarma…”
O alta parte spune:
„Trage-o de par, de mate, pana nu ma mai dispretuieste…”
Un astfel de limbaj nu ofera nici cel mai mici indiciu al oricarei emotii legate de iubire sau chiar de atractie. Mai ales atunci cand este combinata cu papusa, vraja poate descrie un cititor modern obsesiv (poate amintind de un stalker sau troll online) si chiar misogin. Intr-adevar, mai degraba decat cautarea iubirii, intentia din spatele vrajii sugereaza cautarea controlului si a dominatiei. Asa au fost genul si dinamica sexuala a antichitatii.
Dar intr-o lume masculina, in care competitia in toate aspectele vietii era intensa, iar scopul victoriei era primordial, limbajul violent era tipic in vrajile care tineau de orice, de la succesul intr-un proces judiciar pana la fraudarea unei curse de care. Intr-adevar, conform unei teorii, cu cat cuvintele sunt mai feroce, cu atat vraja este mai puternica si mai eficienta.
Potiuni de dragoste
Cele mai multe dovezi antice atesta barbatii ca fiind atat practicanti magici profesionisti, cat si clienti ai acestora. Era nevoie sa fie alfabetizati pentru a efectua majoritatea vrajilor (majoritatea femeilor nu erau educate) si pentru a fi accesibile clientilor (majoritatea femeilor nu erau libere sa primeasca vizitatori sau sa aiba o afacere). Cu toate acestea, unele femei s-au angajat si in magia erotica (desi sursele despre aceasta sunt relativ rare).
In Atena antica, de exemplu, o femeie a fost dusa in instanta sub acuzatia ca a incercat sa-si otraveasca sotul. Procesul a fost consemnat intr-un discurs rostit in numele acuzarii (datat in jurul anului 419 i.Hr.). Include apararea femeii, care a declarat ca nu intentiona sa-si otraveasca sotul, ci sa administreze o potiune de dragoste pentru a revigora casatoria.
Discursul, intitulat „Impotriva mamei vitrege pentru otravire”, de Antifona, dezvaluie in mod clar ca atenienii practicau si credeau in potiunile de dragoste si poate sugera ca aceasta forma mai subtila de magie erotica (in comparatie cu aruncarea vrajilor si realizarea papusilor fermecate) era salvarea femeilor.
Dorinta intre femei
In cadrul multiplicitatii vrajilor gasite in papirusurile magice grecesti, doua se refera in mod specific la dorinta pe care o exercitau femeile fata de acelasi sex. Intr-una dintre acestea, o femeie pe nume Herais incearca sa o implore, sa o conjure in mod magic pe o femeie pe nume Serapis. In aceasta vraja, datata din secolul al II-lea d.Hr., zeii Anubis si Hermes sunt chemati sa i-o aduca pe Serapis lui Herais si sa o lege pe Serapis de ea.
Vraji magice din secolele V sau VI d.Hr. – Fotografie de José Luiz Bernardes Ribeiro / Wikimedia Commons
In a doua vraja, datata din secolul al III-lea sau al IV-lea d.Hr., o femeie numita Sophia cauta o femeie pe nume Gorgonia. Această vraja, scrisă pe o tablita de plumb, are un ton agresiv; de exemplu:
„Arzi, arzi in flacari, aprinde-i sufletul, inima, ficatul, spiritul, cu dragoste pentru Sophia…”
Zeii si zeitele erau invocate in mod regulat in magie. In vraja pentru a o atrage pe Serapis, de exemplu, Anubis este inclus in baza rolului sau de zeu al secretelor magiei egiptene. Hermes, un zeu grec, a fost adesea inclus pentru ca, in calitate de zeu mesager, el era o alegere utila in vrajile care cautau contactul cu cineva.
Tendinta de a combina zei din mai multe culturi nu a fost neobisnuita in magia antica, indicativa a naturii sale eclectice si poate a unei forme de prevenire a esecului (daca zeul unei religii nu va asculta, poate va asculta unul din alt sistem de credinta).
Statuie din teracota din secolul al IV-lea ilustrandu-l pe Eros tinand o lira. Fotografie oferita de Metropolitan Museum of Art
Zeitatile cu conexiuni erotice erau, de asemenea, inscriptionate pe pietre pretioase pentru a induce atractie. Zeul grec al erotismului, Eros, era o figura populara ilustrata pe o piatra pretioasa, care putea fi apoi transformata intr-o bijuterie.
Numeroasele vraji erotice din antichitate – de la potiuni la papusi, la pietre si ritualuri fermecate – ofera nu numai informatii despre magia din lumea antica mediteraneana, ci si complexitatile si conventiile culturale din jurul sexualitatii si genului.
Sistemul rigid al rolurilor de gen clar delimitate ale partenerilor activi (masculin) si pasiv (feminin), bazat pe un patriarhat care a sustinut cu orice pret dominarea si succesul, a sustinut practicile magice ale acelorasi societati. Cu toate acestea, este important sa retineti ca, chiar si in magia care prezinta persoane de acelasi sex, se foloseste un limbaj agresiv din cauza conventiilor care subliniau vrajile antice.
Magia ramane, in parte, un mister cand vine vorba de practica erotica si de conventii. Cele doua vraji de atragere a persoanelor de acelasi sex din Papirusurile magice grecesti, de exemplu, atesta realitatea dorintei erotice in randul femeilor antice, dar nu fac lumina daca acest tip de sexualitate a fost acceptat in Egiptul roman. Poate ca astfel de dorinte nu au fost aprobate social; de aici recurgerea la magie. Poate ca dorintele lui Sarapammon pentru Ptolemais se aflau si ele in afara limitelor acceptabilitatii, ceea ce l-a condus catre lumea ascunsa si disperata a magiei.
